STATORNIC'I, statornicesc, vb. IV. 1. Refl. si tranz. A (se) aseza, a (se) stabili într-un loc (pe timp mai îndelungat sau permanent). 2. Tranz. A fixa, a stabili ceva, a preciza, a decide, a hotărî. - Din statornic.
Sursă : DEX'98 (19307)  - thiess

STATORNIC'I vb. v. consolida, constitui, crea, ctitori, funda, institui, încheia, înfiinţa, întări, întemeia, organiza.
Sursă : Sinonime (211263)  - siveco

STATORNIC'I vb. 1. v. stabili. 2. a (se) stabili, (fig.) a (se) întrona. (Între cele două state s-au ~ relaţii prietenesti.) 3. a determina, a fixa, a preciza, a stabili. (Cum aţi ~ concentraţia vinului?) 4. v. con-sfinţi. 5. a se încuiba, a se înrădăcina, (fig.) a se înţeleni. (Un obicei care s-a ~.) 6. (fig.) a se împământeni, a se încetăţeni. (S-a ~ următoarea practică ...) 7. v. institui. 8. a determina, a fixa, a hotărî, a preciza, a stabili, (înv.) a defige, a însemna, a statori. (A ~ un nou termen.) 9. v. or-dona. 10. v. orândui. 11. v. permanentiza.
Sursă : Sinonime (211262)  - siveco

statornic'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. statornic'esc, imperf. 3 sg. statornice'a; conj. prez. 3 sg. si pl. statornice'ască
Sursă : DOR (283981)  - siveco

A STATORNIC//'I ~'esc tranz. 1) A face să se statornicească. 2) rar A face să intre în acţiune; a stăbili; a instaura. ~ alte rânduieli. /Din statornic
Sursă : NODEX (354329)  - siveco

A SE STATORNIC//'I mă ~'esc intranz. 1) A se aranja cu traiul într-un loc; a se stabili; a se aseza. 2) (despre obiceiuri, idei etc.) A intra adânc în uz; a deveni obisnuit; a se încetăţeni; a se împământeni; a se înrădăcina; a se consfinţi. /Din statornic
Sursă : NODEX (354330)  - siveco